A curated cross-section of our publication's Romanian language version. Read up on globally noteworthy cultural personalities and societal goings-on in our corner of Eastern Europe.
★★★★★☆☆☆☆☆
Două surori tunisiene au plecat să facă Jihadul. Au lăsat acasă, deliberat sau nu, multă neînțelegere, și mai multă durere, un maxim de revoltă – și, în fine, un film: „Les Filles d’Olfa”/„Patru fiice”, de Kaouther Ben Hania.
Câteva unelte de orientare în arta pe care pictorul suprarealist a creat-o în timpului celui de-Al Doilea Război Mondial, când nazismul l-a forțat să devină un fugar printr-o Europă-capcană. Le puteți lua cu voi la expoziția „Victor Brauner. Între oniric și ocult”, deschisă la Muzeul Național de Artă al României până în aprilie 2024.
În documentarul „Camera 999”, regizori consacrați sau la început de drum se așază în fața camerei fixe dintr-o cameră de hotel din Cannes, ca să răspundă la întrebarea lansată de regizoare înainte să îi lase singuri.
Două perspective despre România în care istoria personală și istoria mare se întrepătrund. O cronică dublă pentru „În căutarea României” și „De la Rin la Dunăre și înapoi”.
Tu cum crezi că un copil ajunge să trăiască cu o bandă de hoți în Veneția. Luna asta, Noii Cititori citesc „Regele hoților” de Cornelia Funke și își imaginează care sunt istoriile de viață ale personajelor din carte.
Am mers cu o vatmaniță STB pe traseu și mi-a povestit despre viața de conductor, tramvaie și provocările care apar în timpul unei zile de muncă.
★★★★★☆☆☆☆☆
„The Old Oak”, noua melodramă agit-prop a veteranului Ken Loach, sfârșește asfixiată de atâtea bune intenții introduse cu forcepsul în miezul acțiunii.
O tânără jurnalistă îi însoțește pe militarii ucraineni într-o tură la război, pe frontul de est, în Avdiivka, orașul pe care rușii se încăpățânează să-l cucerească de luni de zile.
Citește un fragment din „Impostorul”, noua carte a englezoaicei Zadie Smith.
Dincolo de filmele interesate mai mult de schițarea, cu iz de tabloid, a unor bucăți de viață ciuntite, fă cunoștință cu artistul Leonard Bernstein, via impresionanta și surprinzătoarea lui carieră muzicală.
Mare parte din proiectele din România au în spatele lor echipe de femei. Fundația9 nu este o excepție.
L-am însoțit la muncă pe Gabi, un curier de 22 de ani, care deservește o zonă ultracentrală a Bucureștiului și livrează cam 120 de colete pe zi.
O cronică dublă pentru „Desene mișcătoare. Dialoguri despre critică și cinema” și „Centrul nu se mai susține. Ceea ce ne desparte”.
Pe sfârșit de an, două filme de acțiune redefinesc termenul de „imitație” în feluri total diferite.
Care dintre cărțile, filmele, muzicile și toate celelalte arte cu care ne-am întâlnit anul ăsta ne-au prilejuit declicuri semnificative și ne-au rămas cel mai puternic în minte? Am invitat redacția extinsă de la Scena9 să răspundă. Voi ce-ați trece pe listă?
★★★★★☆☆☆☆☆
Lucid și arzător de actual, May December al lui Todd Haynes se impune drept unul dintre marile filme americane ale ultimului deceniu.
★★★★★☆☆☆☆☆
Bradley Cooper se străduie să incarneze viața dirijorului Leonard Bernstein în „Maestro”, proaspăt intrat pe Netflix. Cum ne-au obișnuit recentele producții „prestige” ale platformei, rezultatul e complet lipsit de interes.
Spectacolele din acest an au fost un pic mai aproape de frământările momentului, nu doar politice și sociale, ci și etice și estetice.
O brutăreasă de 20 de ani vrea să-și croiască o viață de care să fie mândră. Până atunci, are de pregătit sute de cozonaci pentru mesele noastre de Crăciun.
În volumul „Pe când creștinii erau evrei”, Paula Fredriksen coboară la începutul începutului și ni-i arată pe Iisus, apostoli și ceilalți membri ai comunității originare în lumea lor.
Povestea unui copil cu prea multă imaginație, care număra fulgi de zăpadă, când, dintr-o dată, iarna a încetat să mai ningă. Noroc cu bunicului său beat.
Unii dintre cei care au prins Revoluția din 1989 în copilărie revin la amintirile despre primii lor ani de școală în comunism, despre primele gloanțe auzite pe viu și primele știri false răspândite în jurul lor. Unii dintre ei se întorc la traumele suferite atunci, dar care i-au schimbat pentru totdeauna și de care au devenit conștienți abia la maturitate.
Am văzut multe spectacole în ultima vreme în care am (re)întâlnit actori care m-au surprins în diferite feluri sau la care am remarcat o maturizare artistică.
Există oameni care muncesc din greu pentru ca ceilalți să aibă un Crăciun fără griji. Ei sunt eroii neștiuți ai sărbătorilor. Astăzi vă invităm să aflați cum arată o zi de muncă pentru un medic rezident ORL. Acest articol face parte dintr-o campanie susținută de HONOR.
Un dialog necesar cu cercetătoarele Amelia Bonea & Irina Nastasă-Matei, despre munca din spatele volumului „Negotiating In/visibility”, pe care l-au editat. Cartea e dedicată femeilor din inginerie, medicină și alte științe, ale căror contribuții importante au fost trecute cu vederea.
Am invitat patru autoare să vorbim despre lipsa femeilor din manualele de literatură română și despre efectele acestei absențe.
Despre forța unui protest istoric, cu Pamela Hogan, producătoare și regizoare americană care a documentat în Ziua în care Islanda a stat pe loc un moment decisiv pentru drepturile femeilor din Europa.
