A curated cross-section of our publication's Romanian language version. Read up on globally noteworthy cultural personalities and societal goings-on in our corner of Eastern Europe.
După ce și-a pierdut mama în mod tragic, Cristina și-a dorit să vorbească public despre ce înseamnă să treci prin cea mai mare traumă pe care un copil o poate experimenta. Își dorește ca noi toți să înțelegem, astfel, consecințele cele mai crunte ale fenomenului violenței domestice.
Pshiterapeuta Monica Mereuță vorbește în podcastul „mame” despre cum a trecut de la dorința de a deveni mamă la momentul când a pierdut sarcina, și despre cum a făcut față acestei experiențe dificile din ultimul an. Vrea să alunge din singurătatea și neputința cu care se confruntă femeile care pierd sarcini.
Cum pentru fiecare cititul de plăcere înseamnă altceva, am strâns mai multe voci de cititoare și cititori cunoscuți, din foarte multe domenii, care să povestească despre propriul regim de lecturi estivale și să facă și ceva recomandări.
Un film cu daci și domnitori, pentru toată familia (tradițională), anunță un nou viitor de AUR pentru propaganda naționalistă.
Alexandru Matei, arată mai multe mărturii, se folosea de poziția lui de profesor și de prestigiul intelectual pentru a pretinde diferite favoruri (sexuale, amoroase, profesionale) de la femeile pe care le aborda, fie că erau sau nu studentele lui.
★★★★★☆☆☆☆☆
Spectacolul „Parallax” se dezvoltă intersecțional la joncțiunea dintre traumă și identitate într-o poveste a trei generații, bunică, fiică și nepot, având ca spațiu unic de acțiune locuința bunicii, un apartament obișnuit de bloc din Budapesta.
Primăvara asta, înainte de Campionatul European de Fotbal din Germania, microbiștii și nu numai au fost răsfățați cu două documentare: „Hai, România!” și „În inima Naționalei”, despre două Naționale: cea a așa-zisei „generații de aur” și cea din prezent.
Am vorbit cu tinere din Caucaz, unde femeile pot fi ucise de propria familie dacă le „pătează onoarea”, despre abuzurile pe care le-au trăit, despre cum au reușit să evadeze și despre cum arată noile lor vieți, departe de Rusia.
Citește un fragment din „Istoria filmului. O introducere” (volumul I), cartea eveniment care te poartă prin evoluția cinematografiei.
★★★★★☆☆☆☆☆
Rămâne un mister cât este autentic și cât este regie în spectacolul pornind de la mitul Medeei, în care Milo Rau face un reenactment investigativ asupra unui caz contemporan de infanticid, jucat integral de copii cu vârste între 8 și 12 ani.
Ce suflet să ai, când un artist pe care se presupune că-l respecți, dacă nu chiar idolatrizezi, aduce bucuros un român pe scenă, să cânte alături de el, iar tu să începi să fluieri?
★★★★★☆☆☆☆☆
Poate „regele” Elvis Presley să fie vreodată personaj secundar? Mai mult, să se lase detronat chiar de către femeia menită să îl aștepte cuminte acasă? Cu „Priscilla”, proiectat în premieră în România în cadrul cineclubului F-SIDES pe 15 iunie, Sofia Coppola testează limitele biopic-ului.
Prima ediție curatoriată de Milo Rau a festivalului austriac de artele spectacolului, Wiener Festwochen/ WF, a generat controverse, a deranjat sensibilități și obiceiuri și a scrijelit conservatorismul local.
4B, o mișcare feministă radicală din Coreea de Sud, încearcă să remodeleze complet cultura patriarhală, prin refuzul oricărui tip de relații cu bărbații. Ce a determinat mii de femei să ia această decizie care le schimbă viața și ce consecințe are în societate?
Pe desele ei drumuri între Chișinău și Iași, Iași și Chișinău, o tânără studentă transformă necunoscutul în acasă și cunoscutul în dor - toate la bordul rutierei lui ghea Mișa.
Ca orice formă de cultură care își fixează un centru, în acest caz Bucureștiul, hip-hop-ul din România a găzduit multe spații de expresie marginale. De la hip-hop cu specific regional, la spații în care artiști pop au încercat să se reinventeze, la porn rap sau hip-hop creștin. Recuperarea târzie a acestor muzici le-a transformat într-o formă de folclor și le-a imprimat un caracter deopotrivă ludic și subversiv.
Am plecat anul trecut de la a opta ediție a Minitremu Art Camp din Timișoara toropit de arșiță, dar și populat de gânduri despre natură și angoasele și nostalgiile tinerilor față de un trecut pe care nu l-au trăit. Anul acesta, până pe 15 iunie, tabăra își caută noi participanți.
★★★★★☆☆☆☆☆
Filmul belarusului Nikita Lavretski „A Date in Minsk” a constituit, probabil, highlight-ul Festivalului Filmului European. Un nume deja încetățenit prin cercurile mai hip ale cinefiliei, Lavretski practică o artă a efemerului și a jetabilului, în priză cum nu se poate mai directă cu timpul său.
Doamna Mița este frizerița unui spital din centrul capitalei. Îi pregătește pe pacienți pentru operațiile și intervențiile pe care urmează să le efectueze doctorii, iar pe cei internați vreme îndelungată îi ajută să se îngrijească. Nu îi este ușor să fie martoră la suferință, dar gândul că ajută pe cineva să-și păstreze demnitatea și stima de sine în momente grele, o ajută.
Citește un fragment din romanul „Dragă nemernicule” de Virginie Despentes, o poveste în care furia se împletește cu prietenia.
„Împăratul care nu putea să se pișe știind că se uită alții la el”, „Teoria erecției”, „Ne e frică nu de moarte, ci de ce facem cu ea” și alte gânduri a le lui Montaigne.
Prageeth, un bărbat de 40 de ani din Sri Lanka, a vândut ce a putut pentru un bilet fără retur spre România, în căutarea unui salariu stabil, cu care să-și poată întreține familia de acasă. La doi ani după ce a fugit de criza economică și de corupția din țara sa, s-a îndrăgostit de Oradea și își așteaptă nerăbdător nevasta și cele două fetițe. Acest reportaj-portret face parte din proiectul „Oameni, nu cifre”.
I-am invitat pe artiștii Lia & Dan Perjovschi la un dialog deschis despre drumurile lor, de la școala de artă pe care o critică activ și azi, până la expozițiile lor în unele dintre cele mai importante instituții ale lumii, despre implicarea lor continuă în treburile cetății și epuizarea pe care o aduce, despre cum își privesc și discută reciproc lucrările și convingerile, despre sharing & scaring.
Restauratorii care țin în viață obiectele valoroase din muzeele României lucrează în condiții proaste, care ridică riscuri pentru sănătatea lor. Amestecuri de substanțe chimice folosite în laboratoare nerenovate, cu dotări insuficiente, înseamnă boli pe care legislația deficitară nu le recunoaște ca boli profesionale.
Un dialog necesar cu cercetătoarele Amelia Bonea & Irina Nastasă-Matei, despre munca din spatele volumului „Negotiating In/visibility”, pe care l-au editat. Cartea e dedicată femeilor din inginerie, medicină și alte științe, ale căror contribuții importante au fost trecute cu vederea.
Am invitat patru autoare să vorbim despre lipsa femeilor din manualele de literatură română și despre efectele acestei absențe.
Despre forța unui protest istoric, cu Pamela Hogan, producătoare și regizoare americană care a documentat în Ziua în care Islanda a stat pe loc un moment decisiv pentru drepturile femeilor din Europa.
