Teatru
Cu ce-am rămas din teatrul lui 2021: 7 spectacole, 4 actori, jocuri, sunete și plimbări
Oana Stoica
2021 a fost un an greu, iar artele spectacolului nu au făcut excepție nici la noi, nici în lume.
2021 a fost un an greu, iar artele spectacolului nu au făcut excepție nici la noi, nici în lume.
(anti)aging nu e un performance despre îmbătrânire, e despre memorie și neuitare.
★★★★★☆☆☆☆☆
În Katzelmacher. Dacă nu ar fi vorba despre iubire, regizorul Eugen Jebeleanu folosește un text din 1968 pentru a vorbi despre subiectul actual al exploatării în muncă.
Câteva spectacole pe care le puteți vedea la FNT 2021. Evenimentul începe azi, se încheie pe 14 noiembrie și se va desfășura în mare parte online.
★★★★★☆☆☆☆☆
Spectacolul Cele 7 morți ale Mihaelei Runceanu se folosește de acest caz cunoscut pentru a crea o altă poveste, imaginară (nu există dovezi), dar posibilă, prin care scanează societatea comunistă în pragul prăbușirii.
Spectacolul fără actori s-a potrivit cu perioada pandemiei, în condițiile imposibilității de reprezentare în spații fizice, a intensificării utilizării tehnologiei și a mediului digital.
Am „frecventat” varianta online a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS) și mi-au rămas în minte câteva spectacole.
În ultimele luni, mari companii din Germania și Belgia au fost zguduite de acuzații de rasism, hărțuire sexuală și bullying.
Locuitorii Aradului vor să salveze Teatrul Hirschl, poate cel mai vechi teatru din România, aflat de mulți ani într-o stare gravă de degradare.
Am vorbit cu artiștii Teatrului-Spălătorie, singurul teatru politic din Republica Moldova, despre „Simfonia progresului”, noul lor spectacol despre muncă și exploatare, și despre cum e să faci teatru pe timp de pandemie.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Inspirat din povestea pădurarului Liviu Pop, ucis în 2019 de către hoții de lemne”, Verde tăiat abordează o temă incomodă, de acută și dramatică actualitate.
★★★★★☆☆☆☆☆
Ziua Z pornește de la o situație reală ficționalizată – un tânăr (Andrei Bibire) face un accident mortal, dar nu este condamnat pentru ucidere din culpă datorită conexiunilor familiei sale (mafiote) cu magistrații (sună cunoscut, nu-i așa?)
Vă prezentăm opt dramaturgi contemporani de pe scenele românești.
Pandemia ar putea fi o șansă pentru teatrul din România, care se încăpățânează să perpetueze practici și estetici perimate. Dar lucrurile se mișcă greu.
Criticul Oana Stoica ți-a pregătit o listă cu câteva spectacole, românești și străine, care pot fi vizionate online în perioada următoare.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Berlin Oranienplatz”, recentă pemieră a Teatrului Maxim Gorki din Berlin, este o melancolică cartografiere a capitalei germane.
Spectacolul „Capete înfierbântate 2020”, regizat de David Schwartz, spectacolul prezintă un sistem medical în prag de colaps, ros de corupție, subțiat de subfinanțare și căpușat de operatori privați.
S-a încheiat recent cea de-a șaptea ediție a Platformei Internaționale de Teatru București, un festival curajos cu o dimensiune experimentală în care sunt prezentate spectacole, concerte & happening-uri.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Mama” este un performance muzical despre fanatism și capitalism (văzut ca un cult), un show despre „mântuire”, „bunăstare” și sectarism.
„Live” e un spectacol despre internet, despre iluzia apropierii pe care o întreține și demonii pe care îi trezește.
În doar 10 zile, breasla actorilor s-a mobilizat într-un mod fără precedent.
Criticul Oana Stoica scrie despre „Jurnal de România. 1989”, un spectacol documentar despre Revoluția din 1989 realizat de Carmen Lidia Vidu.
Gianina Cărbunariu a realizat un scurtmetraj (pornind de la documentarea unui spectacol de teatru) despre relația Est-Vest, despre muncă, poluare și nesiguranță.
Criticul Oana Stoica a încercat să scaneze de la distanță peisajul teatral german, în care vede un sistem exemplar.
Le-am invitat pe solistele Corina Sîrghi și Mioara Lincan la o discuție deschisă despre ce înseamnă să fii cântăreață de muzică lăutărească în zilele noastre, dar și despre cum e să fii femeie pe o scenă dominată de bărbați.
