★★★★★☆☆☆☆☆
Film / Cannes
Lumină trecătoare
Georgiana Mușat
„Burning”, premiul FIPRESCI la Cannes de anul trecut, e o meditație asupra lucrurilor sublime și efemere, cum e apariția aproape imperceptibilă a unei fâșii solare.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Burning”, premiul FIPRESCI la Cannes de anul trecut, e o meditație asupra lucrurilor sublime și efemere, cum e apariția aproape imperceptibilă a unei fâșii solare.
Cele mai bune filme de la American Independent Film Festival: răzbunare cu Nicolas Cage în chiloți, drumul à la Bonnie & Clyde al unei femei prin Pennsylvania rurală și un preot care înnebunește.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Daisies”, filmul cult cehoslovac din 1966, o nebunie proto-feministă și subversivă, va avea o proiecție specială în cadrul Bucharest Fashion Film Festival.
La final de martie a murit cineasta franceză Agnès Varda, la 90 ani, lăsând în urmă peste 50 filme și o bucurie imensă în a face film și a discuta despre cinema.
Criticul Andrei Gorzo scrie despre trei dintre cele mai recente producții românești: documentarele „Distanța dintre mine și mine” & „Caisă” și lungmetrajul „Să nu ucizi”.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Distanța dintre mine și mine” e ca un poem despre excentricitățile Ninei Cassian - un personaj ca un copil care voia să schimbe lumea, dar s-a ciocnit de capriciile adulților.
A venit acel moment al anului, când ne pregătim să facem ocolul lumii în documentare și să devenim un pic mai buni.
Am stat de vorbă cu unii dintre cei mai importanți actori din „Game of Thrones” despre cei 8 ani intenși de lucru la unul dintre cele mai mari fenomene de TV-ficțiune.
★★★★★☆☆☆☆☆
„The Wild Pear Tree”, noul film al lui Nuri Bilge Ceylan, are aerul unui film care împacă generații - e despre reconcilierea cu familia și recunoașterea propriei neputințe în fața unui vis prea mare.
★★★★★☆☆☆☆☆
Am văzut „Green Book” și discut pe larg problema amestecării unui buddy film cu tema rasismului în America anilor ‘60.
★★★★★☆☆☆☆☆
Noul film al lui Yorgos Lanthimos, „The Favourite”, e o bufoniadă excelentă despre lupte feminine de putere în Anglia secolului XVII.
„Ultimul tango la Paris”, celebrul film al lui Bernardo Bertolucci, cu Maria Schneider și Marlon Brando în rolurile principale, provoacă discuții raporturi de putere și abuz în artă.
Un fel de abecedar în lumea cinematografică a lui Jacques Tati, unul dintre cei mai iubiți regizori francezi din toate timpurile - satiric, melancolic și comic.
★★★★★☆☆☆☆☆
Câteva note despre noul film al lui Lars von Trier, care, dacă nu m-ar fi enervat, m-ar fi plictisit teribil.
★★★★★☆☆☆☆☆
Cine ar fi crezut că o să-l vedem pe John Malkovich jucând un bețiv superficial care doarme într-un garaj și mormăie chinuit chestii despre natura umană, cu apocalipsa pe fundal?
Un tur rapid prin cinci filme românești proaspăt lansate: „Lemonade”, „Moromeții 2”, „Un om la locul lui”, „Dragoste 1. Câine”, „Moon Hotel Kabul”.
Am adunat câțiva dintre oamenii NexTului pentru o ultimă tură de filme&amintiri. I-am rugat pe spectatori și pe organizatori să spună care e scurtmetrajul lor preferat din toți anii de festival.
★★★★★☆☆☆☆☆
Documentarul Monicăi Lăzurean Gorgan și al lui Andrei Gorgan, „Dacii Liberi”, e o incursiune într-o lume paralelă în care mai multe personaje își arată admirația și extazul față de strămoșii noștri.
★★★★★☆☆☆☆☆
Fac parte din procentul minim al populației care n-a citit încă tetralogia napolitană a Elenei Ferrante. Cu toate astea, m-am uitat fascinată la ecranizarea făcută de HBO.
★★★★★☆☆☆☆☆
„The Ballad of Buster Scruggs”, noul film al fraților Coen, sau când destinul e mai implacabil decât orice tentativă a individului de a-l fenta.
★★★★★☆☆☆☆☆
Am văzut „Bohemian Rhapsody” și am încercat să-mi explic fenomenul din spatele acestei mini-isterii colective - filmul e deja lider în box-office-ul românesc, deși e absolut mediocru.
Fără să-mi propun în vreun fel să văd la Les Films de Cannes familii netradiționale, am descoperit un tipar în felul în care sunt portretizate relațiile dintre părinți și copii.
Dacă vrei să înțelegi ceva din istoria noastră (foarte) recentă, atât cea intimă, cât și istoria cu I mare, uită-te la filmele astea românești. Repede, cât le prinzi în cinema.
Regizorul mexican Carlos Reygadas, un fel de clasic în viață pentru orice cinefil hardcore & un Cannes aficionado, ajunge somnoros la interviu și se așază pe un fotoliu crem.
Le-am invitat pe solistele Corina Sîrghi și Mioara Lincan la o discuție deschisă despre ce înseamnă să fii cântăreață de muzică lăutărească în zilele noastre, dar și despre cum e să fii femeie pe o scenă dominată de bărbați.
